Manuela Cerasela Jerlăianu

Șansa vieții
Manuela Cerasela Jerlăianu

(Poezia zilei, 26 decembrie 2023)
Poate toți oamenii au șanse egale în viață însă câți știu să profite de această șansă? Au șanse egale și la viață dar și la moarte, numai că unii duc o viață de prinți și de regi, alții o viață în sărăcie și mizerie, unii mor în lux și alții, vai și-amar! Dar ce mai contează avuția când toți mor, când nimeni nu este scutit de moarte? Drama este că mor nu în ordinea nașterii, ci pe sărite și aici intră și copii, și tineret, și adulți înainte de a atinge bătrânețea. Destinul fiecăruia este probabil scris în cer și nimeni niciodată nu a putut schimba destinul, fiindcă el s a clădit „pe al clipei pas/ Cu suflete de dragoste prea pline/ Sau ca o inimă prea slabă-n glas” Fiecare suflet înălțat la cer se transformă într-o stea căzătoare iar oamenii încep să spere într-o viață dincolo de viață, în viața eternă, în iertarea de păcate, „în credințe despletite de nevoi”. Ei vor fi astfel pregătiți pentru clipa desprinderii de terestru, pentru acea clipă când vor fi strigați de un înger și vor trebui să-i răspundă și să-l urmeze. Cu toată povara lor de păcate vor merge, știind că toate le vor fi iertate fiindcă Iisus Hristos i-a iubit pe ei, cum a iubit întreaga lume și s-a sacrificat de dragul tuturor, murind în chinuri pe Golgota și înviind apoi pentru a le fi mesager de iubire în veci de veci.
Florentina Savu

Șansa vieții
Manuela Cerasela Jerlăianu

O ! Cât de egală este șansa vieții!
Cum omul moare simplu muritor,
Așa cum mor și prinții și poeții;
La fel se-ntâmplă-n moartea tuturor.

E viața prinsă-n libere destine
Să se clădească pe al clipei pas
Cu suflete de dragoste prea pline
Sau ca o inimă prea slabă-n glas.

Un infinit de stele căzătoare
În primăvara prinsă în apus
Arde-n cuvinte ca o luminare
De dor eternele ca valul dus.

Speranțele pe mantii negândite
Cresc inimile prinse printre ploi
Ca omul liber pe nestăvilite
Credințe despletite de nevoi.

Răvașul se deschide ca un fulger
Și omul se trezește bâjbâind
Că într-o zi este strigat de-un înger
Și îi răspunde, vorba, bâlbâind.

Bietul de el e prins pe jumătate
În ale vieții lor alambicări
Cum poartă el povara de păcate
Pierdut în ale tristei repetări.

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu