Bogdan Florin Boitan

Valurile

Se-nalţă dânsele,
Din ele însele,
Lovesc întrânsele,
Împietăţi.

Cu fruntea velele,
Agaţă stelele,
Se-aprind candelele
Peste cetăți.

De mal pioasele,
Îşi reazem oasele,
Cântând icoasele
În pietăți.

În largul mărilor,
Se-nchină zărilor
Și depărtărilor
Pustietăți.

Trecând ca vântul,
Purtându-mi cântul
Peste Pământul,
Serenităţii.

În țărm, cuvintele
‘şi-ngroapă sfintele,
Adânc mormintele
Umanităţii.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu