LILITH
Nu poți lua foc în sân și să speri că nu te arzi,
Nici urmând poteci în noapte, să nu crezi că n-ai să cazi!
Ce ai spus în întuneric, se va scoate la lumină,
Crezi că se va ține cont, dacă spui că nu ai vină?
Când în colți încă-ți atârnă inimă de om, pulsând,
Iar tu treci ca o silfidă, peste sângele-i valsând,
Cum te rabdă-n ea oglinda, când privești, de nu se sparge!?
Amazoană, ce cu farmec, sfarmi de stâncile-ți catarge!
Ai? N-ai suflet! Ai o piatră, dar nu știu asta drumeții!
Ei, vrăjiți, ți se închină. Se închină frumuseții.
Fluturi care își vor arde aripile, nu le pasă,
Îți fac curte și visează că-ntr-o zi-ți vor face casă.
… O poveste veche, veche… se repetă iar și iar.
Și mă-ntreb, azi, care flutur va sfârși în insectar?
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 