Georgeta Radu

LUMEA NOUĂ
Georgeta Radu

Lumea nouă se-nvechește înainte de-a se naște.
Aparențele-i „mărețe” nu pot fi deloc salvate.
Se cufundă-n indolență, roabă-a patimilor-moaște,
pe vecie tatuate în păcate conservate.

Lumea nouă își ascunde fricile-n bravade goale.
Când o-nfruntă Adevărul, grabnic vrea să-l ocolească,
inventează noi derute, consfințite-n protocoale,
încercând, cu disperare, revolte să potolească.

Lumea nouă nu suportă ce e bun din lumea veche,
(-aer pur, apă curată, sănătate sufletească,
rugăciune spusă-n șoaptă, scrisă în Cartea străveche-)
vrând să spulbere credința, răul doar să răspândească.

Lumea nouă-i simulare de sfârșit de lume veche,
falsul ce se străduiește-a imita originalul,
ca-ntr-o piesă muzicală, cântată „după ureche”,
interpretul „urecheat”, mai afon decât măgarul.

Noi, cei vechi din lumea nouă, ne-ntrebăm unii pe alții
ce se-ntâmplă de nu știm să ne „acordăm” la vreme,
intrăm (încă) în biserici, când slujesc la strană psalții
și rugăm, în ascultare, Duhul Sfânt să ne rezeme.

Lumea nouă nu dorește decât să tooot cotropească…
Lucifer își pune-amprenta peste tot, pozând în zeu.
Discipolii-l osanează, dispuși prețul să-i plătească,
uitând toți că peste toate e stăpân doar Dumnezeu.

Director editorial: Camelia Corina Boț