Tu…
Noaptea ți se joacă-n plete,
Luna sună din arginți,
Tu vrăjești pe îndelete
Ochii muzelor, fierbinți.
Geamurile-s agățate
În șoapte dulci de fecioară,
,,Tu te-ntreabâ și socoate „,
Ești chemat..a câta oară?
Câți te strigă că li-i sete,
Să-i adăpi în veșnicie?
Zburător cu negre plete,
Noaptea asta dă-mi-o mie!
Ca să pot să gust preaplinul
Dintr-o clipă care-apune
Și să sorb din stea seninul,
,, Vreme trece, vreme vine”.
Teiu-și cerne amintirea
Peste banca înfrigurată,
Vântul piaptănă iubirea
Cum o pieptăna odată.
Când cutreierai năvalnic
Prin natură, printre stele,
Muza nopții-ți șoptea tainic,
,, Somnoroase pasarele „.
Lacu-și tremură oglinda,
Nuferi galbeni sărutând,
Stele-mi decorează tinda,
Tu-mi apari la geam zâmbind.
Porți în plete o floare-albastră
Ce-mi deschide-n noapte, drum,
Tot șoptindu-mi la fereastră
,,Nu știu ce ” și ,, nu știu cum”.
Mă arunci în nemurire
Pe-al Luceafărului cer,
Printre muguri de iubire
Și petale de mister.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 