Luna lui Gerar
Înc-un an pieri în umbra ceasului tot mai bătrân,
Dispărut-au veselia și magia de Crăciun,
Meteorologii, sumbru, geruri mari vestesc de zor
De te-ntrebi cu disperare, privind la televizor:
Troienite avalanșe, prăvălite peste munți,
Ploi de gheață și ninsoare vei putea să le înfrunți?
Hotărât, Gerar, atroce, tot în jur a înghețat
Iar pe Undrea, blând și darnic, nemilos l-a alungat.
Neaua farmec nu mai are și nici nu mai e iubită
Așternută-n straturi groase și de Crivăț viscolită.
Oamenii-s pitiți prin case și domnește-n fiecare
Un dor aprig de căldură și-o tristețe-apăsătoare
Pentru anul ce s-a dus, pentru-a lor îmbătrânire,
Pentru clipele apuse, pentru-a timpului gonire.
Soarele, ce-n miezul verii cu nesaț era hulit,
Ca o binecuvântare e de toți acum dorit.
Dar el doar privește rece, cu un zâmbet decadent,
Iar, de-i implorat s-apară, dă un vag răspuns: Absent!
Ești mâhnit precum natura când e Luna lui Gerar,
Cea mai grea și cea mai rece din întregul calendar,
Dar, de știi, cu optimism, a visa, a aștepta,
Vei aduce în curând Primăvara-n viața ta!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 