Vino ademenită de chemare
Și uneori cum mă mai simt
Îngrozitor și necunoscuții
Se tem de gândul cel hain
Și iar și iar
Revenind
Și-n fața mea
Două porți cât ochii să le vadă
Deschise mereu ca o floare
Și vino ademenită de chemare
Și mai dă-mi venirea
Și așteptarea
Și durerea
Iarăși cucerind
Și printre porți
În fiecare clipă cerul
Cu drumul meu oglindit în el
Printre cei care încă mai cred
În mine ca-ntr-o scânteie pulsând
Și stâlpii porții să-i prind
În gândul cel bun
Și rar cel atotputernic
Esența unei vieți
Trăită și înțeleasă prea târziu
Cu spirit trăind
Și ochii mei
Transformați într-o lumină
Spre un neînțeles
Nesfârșit
Nicolae TOMA
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 