- PE POD –
Privesc de pe pod la unda-nspumată
Lovind în piloni cu forță turbată,
Noaptea-i pustie, nu-i nimeni în jur
Și-n minte mă-ntreb:”mai pot să îndur?”
Sătul sunt de toate, sleit de putere
Și nu mai pot duce atâta durere,
Nu văd o lumină, nu-i nici o scăpare,
E numai neantul ce-l simt sub picioare.
Stau singur pe pod măsurându-i abisul
Și-n gând mă întreb, „o fi paradisul
Sau jos este iadul de smoală și jar?”
Răspuns pot să aflu în hău dacă sar.
O voce îmi spune „aruncă-te-n apă ! „
O alta răspunde „te luptă și scapă!”
Pe care din ele-aș putea s-o ascult?
Sub pod apa curge-n năvalnic tumult.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 