Bine v-am regăsit, suflete de lumină!
Literatura (arta, în genere), din punctul meu de vedere, nu poate exista în afara relației emițător-receptor, altminteri actul artistic devine prin sine un act mort. Așadar, nu mai avem de-a face cu o operă ce-și propune însemnătatea, anticipând, ci cu o întrebuințare a timpului printr-o acțiune morbid-pătimașă al cărei scop se consumă odată cu ea însăși. Or scopul artei nu rezidă în propriul său sfârșit. A fi actor, bunăoară, înseamnă a interpreta un rol dinaintea publicului, și nicidecum acasă, dinaintea oglinzii; iar dacă publicul lipsește, fiind dezinteresat, aceasta înseamnă că se poate descurca foarte bine și fără arta ta – ea ajungând să fie astfel, din actorie, cândva, o tristă hârjoană în jurul propriei tale ființe.
Atât întrebarea, pusă adesea unora și altora, „Va mai exista literatură?”, cât și răspunsul dat de unii și de alții ar trebui să fie în directă legătură cu cititorul (receptorul), nu cu scriitorul (emițătorul). Cineva, nu mai știu cine anume, spunea că o carte se scrie cu adevărat abia în timpul lecturii. Iată, așadar, că literatura (arta) înseamnă intenție estetică, interacțiune, comunicare, și nu un simplu travaliu domestic, prin care artistul (omul) își ajustează clipa, evacuând din ea plictisul, proiectându-se astfel egoist sau/și resemnat în el însuși. Artistul plăsmuiește valori estetice pe care le avansează receptaculului social (iată de ce, în trecut, filosofii abordau esteticul în cadrul eticului), prin urmare nu se poate vorbi despre creație artistică, ignorând lumea – scopul a toate, de altfel. Arta reprezintă expansiunea spiritului, prin care omul înzestrat cu har, artistul adică, încearcă să nuntească lumea sa interioară cu contururile lumii exterioare, justificându-se reciproc, prin această dinamică de absorbție și circumstanțialitate, pe care o numim în mod curent viață – or viața nu a apărut din plictiseală. Artiști poate că vor exista cât va ține lumea, nu însă și arte, atâta vreme cât lumea le va ignora, găsindu-și refugiul și desfătarea în kitschuri, succedanee sau chiar în alte expansiuni de spirit.
Ancelin Roseti
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 