EU NU EXIST
Eu nu exist, ori, poate nu crezi oare,
Că mi-a trecut prin atrii existența?
Am adunat în pumni atâta sare,
De le-aș putea plăti la mulți absența.
Nu eu pictez, ci zarea amurgită,
Îți cerne-azurul cerului pe tâmple,
De nu mai simți căldură sub aripă,
Nimic n-a mai rămas să se întâmple.
Nu eu te strig, ci murgul meu albastru,
Niciun motiv să mă auzi mai bine,
Eu pun doar aripi dorului sihastru,
Să zboare mai ușor peste mulțime.
Nu eu îți cânt, ci iarna vrea să-ți cânte,
Cu fulgii așternându-i peste vii,
Acoperind și zâmbete și tâmple,
Când nici n-ai fi crezut c-ai să-mi mai fii.
Nu eu te-ating, ci ploaia te sărută,
Ai mai păstrat din fraga ei letală?
Nu eu am fost, ci toamna mea născută,
Să-ți rătăcească visele prin poală.
Nu eu respir, ci fluierul ori vântul,
Așa, un călător prin infinit,
Bătând mereu, în lung și-n lat, pământul,
Rupând din munți vagoane de granit.
Nu eu te chem, ci mările albastre,
Cu luna ce plutește în decor,
Pe valurile clipelor, pe astre,
Într-un miraj de-a dreptu-amețitor.
Nu eu iubesc, ci inima cuvântă,
Pe ritmul ei absurd, de neînțeles,
N-o simți mereu cum stă și se frământă,
În colțul ei, uitat, de univers?
Nu eu m-aprind, ci stelele și cerul,
Arzând lumina-n trupul meu de ceară,
Eu mă-ncălzesc când noaptea-și toarnă gerul,
Și bat ca luna, umbre, prin secară.
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 