Dorina Omota

De vorbă cu îngerul meu
Dorina Omota

Poate sunt ani din viață pe care îi considerăm pierduți din cauza problemelor diverse întâmpinate, însă nimic nu poate fi pierdut ci totul se câștigă, mai devreme sau mai târziu. Și apoi, testele puse de Dumnezeu în fața noastră ne fac mai puternici și mai luptători, tocmai pentru a învinge și a transforma imposibilul în posibil. Dacă Dumnezeu există în rugăciunile și în sufletul nostru, nimic nu este pierdut. Nu contează că nori negri plutesc pe deasupra, contează doar acea convingere că oricând aceștia pot dispărea și în locul lor să apară soarele, cel care va lumina cu razele sale sufletele singure și întristate Acestea merg prin viață purtându-și „masca durerii cu râs de paiață”. A te ascunde, a nu-ți etala momentele de disperare în fața nimănui este și acesta un gest de putere interioară. De ce să-i tulburi pe cei din jur cu problemele tale? Iar dacă mai sunt și oameni care te disprețuiesc, asta nu trebuie să te atingă ci, printr-o gândire pozitivă, să mergi pe drumul tău și să lupți să depășești acele greutăți care parcă te cocoșează.
Chiar asta face poeta Dorina Omota, ea „Alungă amarul pe-a plângerii vale”, așa cum o îndeamnă îngerul de lumină care-i iese în cale. El o sfătuiește să-și păstreze aproape prietenii adevărați și o încurajează cum știe mai bine să iasă la lumină. Poeta rămâne cu impresia că totul a fost doar un vis. Cugetul însă îi șoptește că nu este deloc așa, că prin acel înger i-a vorbit Dumnezeu însuși.
Așadar, credința este totul, fără credință suntem Nimeni!
          Florentina Savu

De vorbă cu Îngerul meu

În zâmbetul trist din viața pierdută,
Prin clipe povară de-atâtea ninsori,
Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,
Și-o unică rugă spre Cerul cu nori

Port masca durerii cu râs de paiață,
Când caut speranța și-un strop de senin,
Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,
Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin.

Un țipăt de jale și-un ieri infernal,
Se zbate haotic deși mă abțin,
Iar lutul din mine se rupe letal
Când inima frântă în palme o țin.

Trăiesc un coșmar de-i ziuă ori noapte,
Degeaba un înger mă cheamă ades:
Orgolii, frustrări, și ura din șoapte,
Mă duc înspre-o poartă de sumbru proces.

Dar îngerul meu îmi iese în cale,
Și-nlătură spaima spunându-mi duios:

Alungă amarul pe-a plângerii vale
Și ține cu tine doar omul frumos

Mă uit înspre El și nu-mi vine-a crede,
Nu-i nimeni cu mine, doar cugetul meu,
Îmi pare un vis dar durerea se pierde,
Și-o voce îmi spune: -Era Dumnezeu!…

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț