Lasă-mă să trag cortina
Tot ce-ncepe se sfârșește și nu știi a cui e vina.
Într-o piesă-am fost sufleorul, într-o alta primadona,
Într-o alta am fost omul care doar stinge lumina,
Dar de când mi-ai pus în cupă și mă-mbii cu beladona,
Vreau să fiu acela care trage după el cortina.
*
Ai plătit bilet în lojă și constați că-i ocupat?
Ieși afară! Altă piesă! Figuranți, o, câtă iarbă!
Mergi și tu, din inerție. Teatrul ăsta ambulant
Pare că se desfășoară numai să se afle-n treabă.
Ca să tragi atunci cortina, pare-un job tare savant.
*
„Hai la noi! îți strigă unii. „Hai la noi, e mult mai bine!”
Mult mai bine decât unde, te întrebi de bună seamă.
Tot cărarea cunoscută, (variantele-s puține),
Și schimbarea totdeauna-ți procura un fel de teamă,
Mergi pe urmele-ți de pași, într-un cerc trasat de tine .
*
Dacă plâng s-or găsi unii să îmi pună etichetă,
Dacă râd mă vor înscrie în dosarul cu nebuni,
Ce valoare crezi că are viața mea trecând discretă,
Făcând slalom printre pene înfoiate de păuni?
Cine, când am fost sărac, pentru mine-a făcut chetă?
*
Ha, ha, ha! Ce ironie! Clovni cu fețele pictate,
Pe sub măști își plâng tristețea și iubirile pierdute,
Acrobații ies din scenă cu privirile plecate,
Și atunci un drac pe umăr îmi șoptește tandru: du-te!
Du-te și le șterge ochii! Las-o de singurătate!
Încă vrei să tragi cortina? Trage-o! Dar deschide scena!
Hai, aprinde reflectoare! Pune muzici, colorează!
Ia și arde tot decorul! Fii și tu precum Mecena!
Simți cum freamătă mulțimea, simți cum scândura vibrează?
Viața-i piesa ce se joacă! Incredibila! Eterna!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 