UȘA
În mine port atâtea uși închise
Prin care niciodată n-am intrat
Când clanța lor demult se învechise
Și așteptam o cheie s-o desfac
Să nu mai pot din mine evada
Prin visul grav bolnav de aritmie
Mi-am revăzut doar umbra ce fugea
Ca un schelet anemic de hârtie
În prelungirea demonilor morți
Mai bat din când în când la câte-o ușă
Și răstignesc pe ziduri fără porți
Umbra iubirii-n pumnul de cenușă
Să nu mai pot din noapte evada
Spre liniștea din calea mea lactee
Sperând că ușa o voi descuia
Cu umbra nevăzută de la cheie
Dintr-un miracol pot să mai trăiesc
Bătând la ușa lumii în surdină
Cu glasul unei păsări să cinstesc
Un cânt de dor din raza de lumină
Redactor: Relu Popescu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 