Scribul lumii
Azi o poveste, mâine o poveste,
Se-ntâmplă zi de zi să auzim,
În timpul ce-ar putea să ne conteste,
C-am fost, că suntem, sau că o să fim.
Dar dacă-ar fi să-l întâlnesc i-aș zice,
Povestea mea, povestea ta și-a lor,
Făcându-l pentru o clipă să se strice,
Până și-ar rupe aripile-n zbor,
Și-atunci l-aș întreba, cum folosește
Povestea care piere-n zborul lui,
Când îl vedem c-a fost și nu mai este,
Ori, când simțim că e și iarăși nu-i.
Că trecem ca un foc ce arde-n stradă,
Ca vâlvătaia rugului aprins,
În care orice-i viu are să cadă,
În zborul lui ce-și ține pasu-ntins.
Și încă n-am aflat, cum de-ntâmplarea,
Oricare ar fi ea e de folos,
Când timpul îmi zdrobește întrebarea,
În gheara lui și dă cu noi pe jos.
O fi puternic sau n-o fi, tot este,
Pe umeri poartă vremea tuturor,
Noi pentru el rămânem o poveste,
Despre trecut, prezent și viitor.
Că-n lume sunt războaie la tot pasul,
Copii se nasc și oameni mor mereu,
Și râd și plâng și li se-aude glasul,
Indiferent că-i bine sau că-i greu.
Iar dânsul se preface-n scribul lumii,
Scrie povești cu pana dintre vieți,
Într-un oracol unde numai unii,
Scriu despre el în vers și sunt poeți.
Numărătoarea zilnic i se face,
Dar el nu crește și nu scade chiar deloc
Și se întinde peste tot și tace,
De parcă ar fi om fără noroc.
Și o poveste spusă după alta,
Se-ntâmplă s-auzim, și auzim,
Căci dânsul își ascute-n clipe dalta,
Cât timp se-ntâmplă-n el ca să trăim.
Dar chiar și-așa, îi mulțumesc că este,
Că dacă el n-ar fi, n-aș fi nici eu,
Ci, alt scenariu-ar spune o poveste,
În timpul ce-i făcut de Dumnezeu.
Și nu știu care Om n-ar înțelege,
Că bruma vieții-n noi s-a așezat,
În timpul care tot trecând ne șterge,
Din trupul lui de Domnul protejat.
O fi puternic sau n-o fi, tot este,
Pe umeri poartă vremea tuturor.
Noi pentru el rămânem o poveste,
Despre trecut, prezent și viitor.
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 