Patronul Iubirii
Gândul azi uşor îmi zboară spre un tânăr neaoş, falnic
Ce-n credinţa populară e numit ades Năvalnic
Şi-i voios precum natura la-nceput de primăvară
Când începe-a presăra Dragostea sfios prin ţară.
Pe oriunde, trufaş trece, cu parfum de busuioc,
Vindecă-orice suflet rece, aprinzând în inimi foc.
Iar atunci se-ndrăgosteşte orişice vieţuitoare,
Amorul o zăpăceşte, de-i om, pasăre sau floare.
Vă-ntrebaţi de unde vine, cine este a lui mamă,
Asta nu o ştiu prea bine, doar că Dochia o cheamă.
Unii spun cu hotărâre: ,,Este-a-lui Decebal fiică,
Fugind tocmai de iubire, dorind să devină stâncă!”
Alţii spun c-a fost o babă cu vreo ,,douăşpe cojoace”
Voind ca, în mare grabă, pe toate să le dezbrace.
O cinstim, că e româncă, mamă de iubit fecior
Aducând în orice luncă tril de păsări, tril de dor.
Mai drag decât Cupidon pe meleagul carpatin,
Zeu al dragostei, patron, mai dorit ca Valentin,
Ce visează cu ardoare de Iubire să ne-mbete,
Să ne fie sărbătoare ziua lui de Dragobete!
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 