C A T R E N E A L B E
.
de Anatol Covalli
.
1
Bătrân şi singur
îmi car în spate anii .
Câteva vreascuri,
umezite de lacrimi.
2
Greierul cântă.
Furnica se opreşte
câteva clipe
ca să îşi şteargă fruntea.
3
Lumina lunii,
delicată maramă
pusă pe stele
ca iar să ne vrăjască.
4
Aprilie trist.
Florile de pe ramuri
înzăpezite
şi speriate de moarte.
5
O adiere
a trecut pe aproape
înmiresmată
şi cu rouă pe gene.
6
În cânt de păsări
se sărută-n poiană
flori şi albine
şi razele de soare.
7
Ploaie de vară.
Fete ce se cred nimfe
râd şi dansează
cu tinereţea-n sânge.
8
O magnolie
ne înfrumuseţează
clipa iubirii,
care de-abia începe.
9
Un brad pe culme.
În jurul său numai stânci.
Singurătate
în mine şi-n natură.
10
Ieri primăvară.
Când a fost vară, toamnă
că azi e iarnă,
e ger şi-ntruna ninge…
11
Octombrie , iar
îşi şterge de pădure
mii de peneluri
cu culori diferite.
12
Sub mii de stele
rătăcesc toată noaptea
de unul singur,
sub zdrențele tristeții.
13
Sfârşit de toamnă.
Primii fulgi de zăpadă
mă bat pe umeri
cerându-mi să le surâd.
14
Toamnă târzie.
Ca pomii din livadă
tristeţe scutur
din pomii amintirii.
15
Noapte de iarnă.
Mie mi-e cald, dar fulgii
tremurând de frig
îmi cer să-i iau în casă.
16
Sunt sigur că-ai fost.
Urmele paşilor tăi
sunt pe troiene
şi-ar vrea să îmi vorbească
17
Sute de garduri
care mă înconjoară
şi niciun pârleaz
pe care să mă caţăr.
18
Ce mare pictor
a zugrăvit pe dealuri
tabloul toamnei
în culori pastelate?
19
Privesc în transă
pământul însângerat.
Maci roşii pe câmp,
pe care-i simt şi-n mine.
20
O adiere
şi păpădiile plâng
după puful drag,
care mă înconjoară.
21
În zorii zilei,
cu picioarele goale
prin stropi de rouă
cu răcoare divină.
22
Cireşi în floare.
Şi vântul se opreşte
ca să le-admire
mirabila splendoare.
23
Două rândunici
stau triste lângă locul
unde-a fost cuibul,
casa lor părintească.
24
Regina nopţii
sărută cu miresme
Calea Lacte
ce clipește șăgalnic.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 