ZBOR DE CONDOR
Amurgul se ascunde după culme,
Eu mă ridic, să zbor mai sus de sârmele de telegraf,
Şi cine-n lumea asta-mi poate spune
De ce îngerii plâng când pierd câte-un canaf.
Se lasă înserarea, cu ceața-i noduroasă,
Şi norii s-au culcat, şi lacul e pustiu,
S-a-ntors în el pământul adulmecat de coasă,
Pana-i în călimară. Şi scriu. Nu ṣtiu ce scriu.
Mi-e frig. Trei rațe albe plutesc în asfințit.
Aş vrea, iubitule, spre înălțimi să zbor,
Ca un condor, cu-aripile răsfrânte în zenit,
Şi-n mine arzi ca vântul în luna lui cuptor.
Nu-ți spun nimic. Doar zbor. Şi ştii că te-am iubit
Atunci când nu ştiam cât pot să dor de dor.
Mă pierd în zbor, iubitul meu, ca un condor.
Şi zbor, şi dor, şi dor de dor…
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 