Poezie după o fotografie fenomenală!
ÎNTR-UN COLȚ AL MINȚII MELE STAU BUNICII ȘI PĂRINȚII
În amintirea copilăriei, dar și a celor plecați
Poiana din fața casei unde s-au născut părinții,
Azi s-a îmbrăcat în verde! Florile de păpădie,
Galbene ca ochii lunii când stau la povești cu sfinții,
Ne zâmbesc! Aș rupe una să mi-o pun la pălărie,
Așa cum făcea bunicul, până să plece departe!
E neschimbată poiana peste care zboară fluturi!
Timpul răsfoiește clipe ca pe filele de carte!
Copilăria nu-i preșul pe care la geam îl scuturi!
Florile de păpădie au acoperit poiana!
Parcă o zăresc pe mama cu baticul sus de frunte,
Plecând cu ulceaua-n mână, să-i dea laptele Joiana!
Noi, copiii eram fiii bucuriilor mărunte!
În ghiozdanul de cartoane așezam câteva lucruri:,
Călimara cu cerneală, tocul și abecedarul!
Tot așa era poiana! Vino și tu să te bucuri,
Să îți sorbi copilăria pe-ndelete, cu paharul!
Nu aveam multe dorințe! Noi mâncam magiun pe pâine…
Și purtam cu demnitate haina fratelui mai mare,
Mulțumind dumnezeirii pentru fiecare mâine,
Chir dacă vântul, cu mâna, ne umbla prin buzunare!
Într-un colț al minții mele stau părinții și bunicii!
Dorul de ei lăstărește din poiana zâmbăreață!
Florile de păpădie strălucesc ca licuricii.
La casa copilăriei am întinerit c-o viață!
Redactor: Viorel Poenaru
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 