Flori Cristea

Efemer

Pentru cei ce-au uitat că vremelnice-s toate,
Că ne pune Timpul între mici paranteze,
Zic: oprește-te , omule, stai și-aici te socoate,
Fă ca ceea ce spui și ce faci, să conteze!

Rupe ziua-n bucăți , noaptea fă-o lumină,
Dacă bunul sau buna te-au învățat să fii Om,
Pleacă-ți fruntea semeață, ești un pumn de țărână,
Mai cârpește o haină, mai sădește un pom.

Pune miere în toate, mult mai scump e veninul,
Întunericu-i scump, mult mai bună-i lumina,
Când la poartă în noapte îți va bate străinul,
Cu-ndoită credință, tu cu el să-mparți cina.

Mai ascute o coasă, mai sleiește-o fântână,
Vorba dreasă cu sare, să n-o slobozi ușor,
Căci răsplata-i cu Cel ce-ntr-o zi o să vină,
Nu va fi veșnic soare, cum nu veșnic e nor.

Să nu uiți, trecătorule, care-ți este măsura,
Să privești deopotrivă la pământ și la cer,
Purtător de iubire, tu să uiți ce e ura,
Să trăiești ca și cum nu ai fi efemer!

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu