Acuarelă la Periprava
Turlele-mbrăcate-n staniu,
ascunzând lăuntric psalmii,
strălucesc în roș crepuscul
- sacadat un clopot bate
dinspre scitice adâncuri.
Un puhoi de cai sălbatici
în nisipul fin se scaldă;
Ulița cea lungă pare
împietrită-n falsa ceață.
Sfinții blânzi, Petru și Pavel,
trec tăcuți pe sub arcade,
îmbrăcați cu lungi cămeșe
și cu brâie colorate;
Barba lor căzută-n poale
parcă-i inima pădurii
palpitând peste icoane;
Liniștea catapetesmei
se cunună cu altarul,
iar din profunzimi slavone
curge sfânta liturghie;
Un monah își cântă harul…
Cerul pare de sineală,
precum casele bătrâne
nălucind printre năvoade;
Plante moi, agățătoare,
floarea palmei Maicii Sfinte,
se alintă înspre soare.
Lacul deșteptat tresaltă
eclozând pe luciuri nuferi;
Soarele ardent pătrunde
printre legănate suliți;
Și ca solitară velă,
curg trei lebede plăpânde,
împietrind în acuarelă.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 