CUVINTELE MELE
Cuvintele mele, cuvintele mele
Nebune, flămânde, doar oase și piele,
Fugite pe drumuri cu pui după ele,
Auzi-le, latră la lună, rebele.
Cuvintele mele, cuvintele mele
Cu dinți de lupoaică,sparg pietre-n măsele,
Au trupuri de ceață și duhuri de iele
Și sfâșie noaptea cu gheare de stele.
Cuvintele mele scăpate din lanțuri,
Fugite de-acasă cu puii pe șanțuri,
Adulmecă viață, adulmecă moarte,
În dinți își duc puii, de lanțuri departe
Și latră la lună secate de lapte
Și latră a urmă de fiară de noapte
Și urlă de scâncet de pui care piere
De foame, de sete, de nemângâiere.
Trec negri hingherii, le prind cu lasoul
Când luna, nebuna și-aruncă haloul,
Haloul de sfântă nepusă-n icoane…
Cuvintele mele se sting pe maidane…
Cuvintele mele, cuvintele mele…
Și știu, nu-i a bună că umblu cu ele.
Redactor: Viorel Poenaru
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 