Trăire și recunoștință
Autor: Lia Teodora Ianto
Recenzor: Daniel Luca
De această dată (Zâmbește-ți!, Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2023), Lia Teodora Ianto își propune să scrie despre fericire, o stare despre care ajungem să credem că ne este străină ori că poate fi atinsă doar pentru o scurtă perioadă de timp, de ordinul clipelor.
Autoarea încearcă să ne convingă – și reușește – că nu trebuie să ne temem de fericire, căci ea sălășluiește în adâncul nostru mereu și că depinde doar de noi înșine să ni se dezvăluie.
Fericirea este sinonimul trăirii, al vieții, așa încât bucuria de a vedea zorii dimineții trebuie să ne mângâie sufletele, să ne umple de recunoștință, tocmai pentru că viața este o minune („Văd viața ca pe un dar divin”).
Însă numai iubirea ne poate învăța să trăim, să fim fericiți cu adevărat, pentru că ne schimbă, ne transformă din egoiști în altruiști. Ne învață să trăim în și pentru celălalt, să ne dăruim total, iar atunci ajungem să îl simțim aproape pe Dumnezeu („O parte din mine e casa lui. Cealaltă îl păstrează pe Dumnezeu. Iubesc. Sufletul meu îmi conduce viața”).
Prin iubire vom reuși să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne aflăm propria valoare („Mulțumesc pentru că îmi dăruiești șansa să mă iubesc mai mult, să mă prețuiesc mai mult decât ai făcut-o tu și să îmi deschid inima către pace”).
Iubirea vine la pachet cu nesiguranța, cu durerea, cu despărțirea, cu neîncrederea în forțele proprii. Și totuși, chiar și în suferință, fericirea este aproape și trebuie acceptată ca atare („Durerea nu mă face un om rău, poate unul mai bun”; „De azi viața merge înainte. Cu speranță, încredere și cu lecțiile făcute”).
Toate aceste împrejurări, trăiri ne fac mai puternici, ne determină să conștientizăm că nimic nu este întâmplător, iar un sfârșit e doar un alt început („Azi sunt un om recunoscător pentru că niciodată nu m-am lăsat înfrânt când am trecut prin întuneric”).
Scrisul reprezintă o modalitate de alinare a chinului, a suferinței, întrucât coala de hârtie suportă cu stoicism durerea noastră, iar atunci când se transformă într-o carte, aceasta devine pildă pentru cei care o vor citi („A scrie o carte înseamnă a avea curaj să te dăruiești întru totul infinitului, indiferent ce va urma”).
Scriitura Liei Teodora Ianto este sinceră, izvorâtă din experiență și vine în sprijinul celor care caută liniștea sufletească.
Director editură Castrum de Thymes, Daniel Luca
Copertă realizată de: Nicolae Toma
Foto portret: Mihai Takacs, 2012
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 