Nicolae Toma
Condamnat să mă tem și de mine
1.
Mereu aproape de soare
De sânge
Orizontul mă-atrage cu disperare
Și mereu mă-nșeală
Plăcere dându-mi
Precum fărâmiturile de pâine
Aruncate la păsări
Iar aceste firave năluci ce mă bântuie
Duc mai departe dorul de vis
2.
Niciodată înde-ajuns de plâns
Timpul care se prăbușește și mă-mpinge
Spre un alt gând spre un alt vis
Spre un alt pierdut paradis
3.
Mereu frustrat și confuz
Un model de neurmat
Un mod propriu de a gândi și privi
Prin oameni ca prin lucruri
Așa suntem poate toți
O iluzie într-o viață
Și totuși orbecăim trăind
4.
Stau și veghez
Sunt pregătit să pun piedică
Dorinței de bine din mine
Vreau să trec pe pământ
Ca o umbră divină
Și niciodată să nu mă plâng
După tăcerea de după mine
5.
Prea des mă-ndoiesc de iubirea ta
E ca și cum animalul din mine
Ar fugi în sălbăticie
Libertatea de a te mai iubi
În picioare călcând
Sau și mai rău fără milă
O inimă sfâșâind
6.
E timpul să nu mă mai tem
De iubirea sortită
Și a venit timpul să-mă-nving pe mine
Cu riscul să pierd timpul
Ce nu l-am petrecut cu tine
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 