Nina Tărchilă

Pentru că-n ecuația luminii …

o alta-n mine-ți va deschide ușa
când prea târziu îmi vei sosi în prag!
o umbră măcinată de trecutul
în care mi-a părut că îmi ești drag.
într-o risipă-n care mor cocorii
lumină nu-i … doar drum spre nicăieri …
în sfâșierea clipei risipite
n-o să mai am nimic din ce-ai să-mi ceri.
și voi privi prea de departe-n tine
fără-a putea să mă mai regăsesc;
din carnea ta în carnea mea, regretul
nu vreau să pot să mi-l mai amintesc!
n-am să păstrez nimic – nicio poveste
și niciun simț de tine îmbătat
pentru că-n ecuația luminii
mereu mi-ai luat mai mult decât mi-ai dat.
finalu-i searbăd, știu, dar nu-mi mai pasă!
azi e târziu, iubitul meu pribeag!
păstrez doar amintirea că odată
de ce, nu știu dar … parcă mi-ai fost drag.

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu