Satul natal
Un dor nebun mă arde-n piept
săpând adânc val după val
să-mi vindec rana așteptării
și să-mi revăd satul natal.
Azi viața mi-a deschis o poartă
lăsându-mă să cred în vise
și să-mi revăd copilăria,
clipe uitate sau ucise.
Mă cheamă locuri, oameni, râul,
păduri de brad și de stejar,
mă cheamă casa părintească
și vechi izvoare de cleștar.
Satul e altul, mai cochet
iar cerul lui e plin de stele,
el poartă încă-n vechi tradiții
urma copilăriei mele.
El mă așteaptă-n haină nouă,
cu vechi livezi de nuci și pruni.
Tot neamul meu mă sfătuiește
să stau cu el, să nu mai plec
să-mi sap mormânt lângă străbuni.
Redactor: Relu Popescu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 