…IAR CASELE SE ÎNVELEAU CU ȘIȚĂ
Întru pomenirea vecinilor mei, purtători de nume sfinte
Mi-e dor de vremea veche, ca de aer,
De nume cu ecou în calendare,
De firul tras din lâna de pe caier…
Și de vecini, pe rând, de fiecare!
Vecinii mei, nea Gheorghe, lea Măria,
Azi nu mai sunt aici! Plecară, bieții!
Ce oameni minunați! Jos pălăria
Celor dumnezeiți la școala vieții!
Altui vecin, ăla cu casa mică
(De parcă-a noastră ar fi fost mai brează),
I se spunea Ion al lu Mitică!
Ecoul lor și astăzi mă veghează!
Aveam numai vecini de „viță bună”!
Până în suflet miroseau a luturi!
Să nu-ndrăznească cineva să-mi spună
Că nu era frumos la începuturi!
Lumea era mai lume ca acuma.
Vecinii, între ei, aveau portiță.
Pe Dumnezeu nu îl ștergeau cu guma,
Iar casele se înveleau cu șiță!
Era să uit! La deal de casa noastră,
Trăia nenea Vasile, nume sacru!
Astăzi…dăm calendarul pe fereastră!
Numele sfinte ne miros a acru!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 