Lidia Zadeh

Nu pot să-ți uit cuvintele durute
Nici nopțile pierdute din nevoi
Când îngeri beți voiau să te sărute
Iar ochii tăi erau atât de goi

În tine te-ai ascuns tăcând mereu
Ca-n umbra casei vechi și fărâmate 
De când jucai șotron cu Dumnezeu
În bătătura vieții blestemate

Te regăsesc și-acum printre cuvinte
În paginile fără semn de carte
Și te citesc oftând, ca să țin minte
Că nu te poți ascunde prea departe

De vrei să urci Golgota vieții tale
Să îți amâni cu moartea încă-o viață
Desculță te-oi urma precum vestale
De-ar fi să traversez munții de gheață

Ascunzătoarea ta nu are cruce
S-au răstignit pe ea hoți de cuvinte
Că n-au avut ce drum să mai apuce
Și au făcut din litere morminte

Redactor: Mira Minu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu