Nică Janet

PARODIE DUPĂ POEMUL “VINE O ZI”, de CAMELIA RADULIAN
Nică Janet

NAŞTEREA POEZIEI

Cu toate că sunt deştept,
Când poeta spune că
“REZEMAT DE UN GLONŢ
STĂ SOLDATUL C-UN UMĂR,
O VIOARĂ E OCHIUL LUI DE ŢĂRÂNĂ”,
Eu nu ştiu
Ce a vrut să spună poeta,
Dar cred că are dreptate.

Când poeta spune că,
Neavând unde se ascunde,
Se ascunde, totuşi,
“ÎN NEBUNUL DIN COLŢ CARE STRIGĂ ŞI ZICE:
“VAI, E GRAVIDĂ ZIUA DE MÂINE”,
Eu nu ştiu ce a vrut
Să spună poeta, dar cred
Că are dreptate.

Când poeta spune că
“EU AM FERESTRE ÎNTR-UN SOLDAT”,
Eu nu ştiu ce a vrut
Să spună poeta,
Dar cred că are dreptate.

La fel, dacă eu spun că
Glonţul de care stă rezemat soldatul,
Sunt eu, eu, chiar eu,
Că nebunul din colţ
În care se ascunde,
sunt eu, eu, chiar eu,
Că soldatul cu ferestre sunt eu,
Eu, chiar eu,
Fiind foarte frumoasă, poeta
Nu ştie ce vreau să spun,
Dar crede că am dreptate…

Şi are dreptate!
Are!
Are!

CAMELIA RADULIAN
VINE O ZI

Vine o zi cu făptură de lână
și-n temniţa–i verde sapă soarele tânăr
rezemat de un glonţ stă soldatul c-un umăr
o vioară e ochiul lui de ţărână.
Hai, lună,
dă-mi pe umeri două ceruri lăuze
varsă pe străzi trandafiri și rugini
de obuze
în oraş nu ai cum să te-ascunzi, nu ai unde,
poate în câinele şchiop, traversat de alice
în nebunul din colţ care strigă și zice:
”vai, e gravidă ziua de mâine
cu atâta pământ,
Doamne, ziua de mâine o să mă nască-n curând,
o să îmi nască-n curând un mormânt!”
Vai, lume,
spărtura din piept nu mai pleacă acasă
mă-mbrăcă-n șiroaie de alb, în chiparoasă
într-o rană pe dos, într-o cămașă frumoasă.
Priviți, capătul rănii mele e un fecior
învelit în izvor,
nu sânge curge din mine, ci dor….
Nu e vineri în casă, e doar o umbră pe pat
eu am ferestre într-un soldat
suflă vântul în stofe ca-n lumânare
stofele sună a gol, ba au clinchet de fiare
nu sunt icoane unde mă-nchin,
e o scrisoare veche, stropită cu vin
și-un cântec, sub streşini, într-un bunic
blajin şi mic:
pic, pic, pic….

Director editorial: Camelia Corina Boț