Dă-mi împrumut doar şapte zile!
Ovidiu Oana-pârâu
Atât Te rog, acum la capăt
De drum, ce greu am străbătut,
Aş vrea să fiu copilul proaspăt,
Să înţeleg ce n-am ştiut!
Acum, că mă sfârşesc de toate,
Dă-mi împrumut de zile, şapte!
Căci ale mele-s numărate
Şi am ajuns să-mi fie noapte.
În prima, vreau să văd pământul,
Aşa cum Tu l-ai zămislit!
Să înţeleg de ce-i mormântul
A toate cele ce-a rodit.
A doua zi, aş bea din apă
Din cea din care sunt născut.
Sau din aceea plânsă-n pleoapă,
Când m-am lovit şi m-a durut!
A treia zi, e pentru ceruri
Şi pentru stele, pentru vânt,
Ce-n adieri adună nouri,
Sub care păsări se avânt`.
A patra zi să fie toată,
Cu oameni plină, să-i privesc,
Cum îşi întorc privirea roată
Cătându-Ţi sprijinul ceresc.
Aş vrea, a cincea zi, acasă,
Să mă întorc ca prima dată,
Să-mi aflu lumea bucuroasă,
Aşa, cum a mai fost odată.
În cea de-a şasea, vreau lumina,
Să stau, să înţeleg cum creşte.
`Nainte de-a veni hodina,
Ce-ai rânduit, dumnezeieşte.
În ultima, gândesc că-i bine,
Să stau în rugă aplecat!
Şi-apoi, să mă primeşti la Tine,
Preaplin de toate ce mi-ai dat.
01.12.2005
Din volumul „DOINA, DORUL, DUMNEZEU”
apărut în Martie 2017 la Editura Coresi.
În memoria dușilor!
Ce a mai fost, va fi și nimeni nu este ferit!
Redactor: Mira Minu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 