Ovidiu Oana-pârâu

Demn de Dumnezeu

Când mă închin privesc spre univers!
Virtutea răsădească-se-n fiinţă!
El, Demiurgul, nu vrea, umilinţă,
Rob în genunchi, ci să înving în mers.

Îl găzduiesc şi azi în lutul viu
Ce-a zămislit, dând sufletului rosturi
Şi vrerii, prea statornice-adăposturi,
Oglindă înspre mâine să Îi fiu.

Dar e sătul de falşii credincioşi,
De cei ce-aşteaptă-n rugi să se-mplinească,
Pomeni din cer, spre stirpea omenească,
De leneşi, fameni şi de mincinoşi.

Religia nu e un panaceu
Al neputinţei, ori sălaş al milei!
E zidul apărând rigoarea zilei
Doar pentru fiul demn de Dumnezeu.

01 ian 2017
Volumul autobiografic în versuri EU,
Editura CORESI, 2019

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu