GLASUL TOAMNEI
Glasul toamnei se aude
Printre frunzele care cad
În șoptirea de secunde
Pe-al Timpului fragil prag!
Scad tăcerile în poeme,
Visele tainic nu mai ard,
Cine Iubire, să te cheme
În drag de Dor și dor de Drag?
Luminișuri de speranță,
Ici și colo se mai ivesc,
Fluturii abia se înalță
Întru frumusețe și firesc!
Unde ești, Iubire ideală,
Unde inima arde incendiară ?
Mai îmbătrânim cu o vară,
Mai pleacă un tren din Gară,
Și nimeni nu ne întreabă
Prin ce toamnă trecem iară,
Prin ce temeri și îndoială
Într-o singurătate grea, amară!
Mai gustăm un vis, un fruct,
Mai murim în sentimente,
Tu mai uiți și eu te mai uit…
Și îmbrățișările-s discrete!
Mai atingem ploaia cu mână,
Rece, solitară, întrebătoare,
Gândul freamătă țărână,
Lacrimi se topesc în zare…
Moare pădurea pe ascuns,
Nefericirile vin în curând,
Pe troiță plânge singur Iisus,
Natura toată curge lăcrimând
În glasul toamnei de acum
Când vechi peceți medievale
Devin ca frunzele în album
Poeme topite darurilor tale:
„O, Frumusețea mea divină
Te implor nu mă iubi…
Într-o lume așa străină
Cum eu m-aș mai mântui?”
…
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 