Limba eternității
Nevoia de-a scormoni-n esențe este acel sentiment ce nu-ți dă pace, care nu te lasă să dormi liniștit, știind că graiul tău e scos la talcioc odată cu sufletul românesc.
Ne dărâmăm unul câte unul cuvintele profunde, moșite în susurul pâraielor și foșnetul codrilor, pe crestele munților și în genunile deznădejdii, în huietul vântului și-n transhumanțe cu miros de sânge, lângă leagănul pruncilor și crucile răscrucilor și le batjocorim cu schimonoselile ciurlanilor aduși de vânt, ca pe niște sfincși de piatră vânduți samsarilor de istorii.
Dulceața limbii noastre vine din seva rădăcinilor ancestrale, ce s-au înfipt adânc în rărunchii acestui pământ, aidoma degetelor lui Dumnezeu răscolind brazde.
Nevoia de-a scormoni-n esențe e pohta Gânditorului de-a vorbi cu vântul în limba eternității.
Gabriel Cristea
Foto – ,,Țăran gânditor”, pânză de Octav Băncilă
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 