Rătăcite muze
Nu mai dezmierd tristețile tăcute
Cu răsfățate vorbe de alint,
Nici tandre gesturi astăzi nu mai mint
Că sunt și inocente și plăcute.
Nu mai pășesc timid printre cuvinte
Pe mine însămi să mă regăsesc,
Din slove nu mai știu să îmi zidesc
Altare-nveșmântate-n crezăminte.
Nu mai ascult de rătăcite muze…
În nopți de insomnie, la taifas,
Nu mai discern al poeziei glas
Prin foșnet sec de ruginite frunze.
Simt doar o monotonă risipire,
Silabe strecurate în zadar,
Strivite pe al toamnei sanctuar,
Nemaigăsind a clipei strălucire.
Mi-e versul doar o vagă răzvrătire,
Un clopot ce se tânguie nătâng
Ce și-ar dori să râdă când eu plâng,
Sfidând cărarea mea spre nemurire.
Mâhnirea c-un surâs voi oferi-o
Doar ploii, risipite-n ochii mei,
Pășind pe ale Crângului alei,
Când verii iar îi voi șopti: Adio!
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 