Nică Janet

DINTRE SLUTE DE CATARGE
PAMFLET DESPRE MAREA LITERATURĂ
…Nică Janet…

Ifigenia, celebra “personajă” a vechii antichităţi dedemult şi actuala chiriaşă a “currenumitului” “Luceafăr de dimineaţă, de prânz şi de miezul nopţii”, şi-a făcut o cutumă din obiceiul –pleonasmul este intenţionat! – de a lua la scărmănat, lună de lună, revista “Constelaţii diamantine”. Bătrâna doamnă, dată în mintea copiilor, din lipsă de păpuşi, şi-a făcut jucărie din revista “Constelaţii diamantine” şi, are treabă, n-are treabă, îi scoate ochii, îi rupe un braţ, îi spage capul şi o tăvăleşte prin noroi, precum “cochon”-ul, dovleacul. Într-un cuvânt, pe înţelesul “tutulor”, încearcă s-o maltrateze “foarte bine!”, în aşa fel, încât înteligenţa ei de mahala să pară ambrozie metafizică. Noi ştiam, ca proştii, că menirea culturii este aceea de a îmblânzi agresivitatea, de a cultiva toleranţa, de a ridica brazda materialităţii la holda spiritului, şi câte altele de genul acesta. Dar vine Ifigenia cu geanta plină de scule hermeneutice şi dă-i şi luptă, nenicule, să ne educe, vrem-nu-vrem, în spiritul paşoptismului luceferist, de tristă întunecime. Cu o ageră privire de şoim orb, vede râma la cinci metri în ogorul « Constelaţiilor diamantine » şi decretează, de la înălţimea micimii sale, că această revistă este, cităm : »zdreanţă publicistică »şi că ar trebui să-i « piară sămânţa ! ». O asemenea pornire de discriminare, până la stârpire, rar ne-a fost dat să întâlnim ! Încă de la primii paşi ai revistei, ne-am mărturisit intenţia de a nu fi rivali, în demersul nostru cultural, ci, cu toată dragostea, complementari. Tocmai de aceea, nu înţelegem cu ce a greşit revista noastră, de fapt, a dumneavoastră, a tuturor, prin simpla ei existenţă. Dacă este proastă, să fie lăsată în pace. Dacă este urâtă, să fie ignorată ! Suntem ca o femeie urâtă căreia nu-i place să i se spună, zi de zi, că este urâtă ! Vă sfătuim să vă uitaţi la frumoasa Ifigenie, cea cu ochi de Argus, care vede-tot, peste tot, dar nimic sub nasul ei de Cleopatră, nas înfundat de prea multă inteligenţă useristă. Dar să vedeţi dumneavoastră, dacă manelista luceferoasă nu vrea să vadă, ce şolduri are cultura promovată de luceafărul ifigenos ! Aruncaţi-vă ochii la rubrica « Dintre sute de catarge » şi veţi constata că frumosul vers eminescian este spurcat de o prea înaltă simţire poetică, încât, rubrica se poate numi, fără exagerare : « Dintre slute de catarge ». Nu vrem să dăm nume, pentru că nu ne interesează persoana ca atare, de altfel, nevinovată în tentativa ei de a cuceri Everestul sensibilităţii noastre, ci să scoatem în evidenţă maniera de înaltă ţinută de a promova adevăratele valori, fără de care, lumea n-ar fi decât, vorba poetului naţional, « prav » şi « nemică ».Şi, pentru că nu ne place să vânturăm furtună, iată materialul clientului, tot o Ifigenie, o clonă proaspătă, marfă serioasă care se vinde pe degeaba :
„Dezbracă-mă: Am o meserie / asexuată/ nu pot să-mi arăt decolteul/ pe cât aş vrea/ nu pot să-mi las la vedere/ bretelele de la sutien/ nu pot să mă aplec/ pentru a-mi revela chiloţii roz./ Îmi pun un decolteu imens/ pe dinăuntru/ port chiloţii tanga/ pe suflet/ mă dezbrac la comandă / de orice/ şi rămân goală./ Îmi arăt sânii întorşi/ către coaste/ şi respir liberă/
de bretelele/ care mă leagă./ Mă aplec în faţa ta/ şi-ţi arăt totul.”
Ei, ei, măi, constelaţi diamantini! Jos pălăria !Acum pricepeţi voi de ce sunteţi gunoaie mediatice ? Păi, vedeţi voi ce artă pentru hartă este aici ? Aici se găseşte, pe tarabă, tot ce vrea muşchii intelectualului : decolteu, sutien, sâni, chiloţi, probabil budigăi, chiloţi tanga. Altă viaţă ! Şi câte informaţii de specialitate ! O adevărată enciclopedie ambulantă !Meseria de prostituată(« mă dezbrac la comandă/ de orice”) este, culmea, asexuată !!! Explozia se transformă în implozie : sânii cresc în interior, spre coaste, decolteul se pune pe dinăuntru, chiloţii se poartă pe suflet :”port chiloţii tanga/ pe suflet” Astea da, valori mobilizatoare! Lecţia de talent este clară: noi, „Constelaţiile diamantine” niciodată nu ne vom ridica la înălţimea subteranei luceferiste. De aceea, recunoaştem, cu umilinţă, că în veci vom rămâne, vorba înţeleaptă a bătrânei Ifigenii, o biată„zdreanţă publicistică”,Dar, cântărind bine lucrurile, ne întrebăm de ce nu se găseşte cineva de la conducerea revistei care să-i pună sârmă în nas sturlubaticei Ifigenii, sau s-o scoată pe uşă afară şi s-o declare, apoi, nulă, că tot s-a dovedit a nu fi decât o mare firmă de mărunţişuri?!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț