Stelele sunt cea mai desăvârşită ispită nepământeană.
Mi-s ochii stele
ovidiu oana-pârâu
Mi-s ochii stele, picură lumină
Milenii, rămân găvane goale,
Încarcerate-n rătăciri astrale
Tărâm sărman cu bezna-n el, regină.
Şi peste toate bântuie tăcerea,
Torcând din caier firele de smoală,
Păienjeniş de nedorită boală
Şi bocet mut ce mântuie durerea.
Ultima rază îşi urmează calea,
Va poposi, zâmbind, pe fruntea zilei,
Nebănuind că-n urmă, raiul silei
Desăvârşeşte, nemuririi, jalea.
A zăbovit o clipă doar în picul
De rouă de pe faţa dimineţii,
A revenit pe boltă dând vieţii
Bobul de jar ce-a alungat nimicul.
Mi-s iarăşi ochii stele, căi lactee
Se-ndestulează din minunea albă,
Un infinit de stele strânse-n salbă
Podoabă pentru strai de galatee.
17 mai 2017
Ce scriu eu? Cuvinte pe care le adună harnic un culegător de stele aciuat în mine.
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 