Victor Sava

ARTICOLUL VULPII
(Fabulă)
Acuma, cănd mă uit la televizor,
am vulpea în vizor,
iar când laptop-ul deschid
îi văd zâmbetul perfid.
Cică a scris o poveste despre un zid.
O citesc și parcă în mine mă-nchid.
Zidul este dărăpănat peste tot,
dar vulpea se linge pe bot.
Nu poți să-i dai un like împotrivă
că ea se crede o mare divă.
Este în coardă cu leul de la putere
și acum s-a mai înrudit și cu niște pantere.
A știut cum să joace și să se facă temută
deși o vreme a fost permanent de buldogi bătută.
N-o primea nimeni să posteze un fulg
și ea se zbătea din zori în amurg.
Până s-a îndrăgostit de ea un chirurg,
Dă fulgul încoace, i-a spus, că e bun.
Eu mai recurg
uneori și la kitch-uri să îmi atimg scopul.
Și de-arunci vulpea a dar cu mopul
(adică și-a băgat coada)
unde a pus-o bursucul.
Și-a băgat ea năsucul
chiar și la Alba ca Zăpada
și cei șapte pitici
și, ce să mai! la voinicii cei mai voinici,
marii literați ai pădurii.
Unora le-a adus chiar injurii,
că avea-n spate acum și-o ceată de gaițe
cărora li se aprindeau ochii ca niște opaițe
dacă cineva îndrăznea
să se-atingă de ea
și s-o ia Doamne-ferește-n răspăr
pentru cine știe ce… neadevăr
(eu am o bănuială că fin cauza ei a mușcat și Alba ca zăpada din măr).
Sunt câte unii care vor să-mi găsesacă dinadins fulgi în păr,
zicea vulpea în timp ce posta prostie după prostie.
Într-o zi a confundat un copac cu firul de păpădie.
În alta n-a știut cum se scrie corect ciocârlie,
a scris „cicirlie.”
Auzise de virgule, dar le punea defectuos,
pentru că, zicea ea, eu scriu mai pe dos.
Ce vreți? eu scriu mai abstract –
nu mai faceți de asta act!
Cui nu-i place, să nu citească!
Scriitura vulpii trăiască!
Ce atâta tevatură pentru o virgulă?
Hai, dă-mi like-uri acolo și circulă!
Și avea, nenorocita, like-uri cu miile
de se scuturau păpădiile!
Avea premii
cât intemperiile vremii!
Le expunea pe copaci și pe zare
zicând că nici în coadă n-o doare,
ea merită aprecieri
tocmai pentru că scrie… abia de ieri!
Nu-i trebuie ei studiu și lectură
când îi vin toate, de-a gata, în gură!
Gata cu studiile! S-a inventat scrisul viclean
în care poți, ca Făt-Frumos într-un an,
să devii din fochist
fabulist,
prozator, mare poet, chiar și, râdea ea, samurai,
dacă vrei.
Trebuie doar spate să ai.
Și avea-ntr-adevăr îndărătul ei
și niște sălbatici cai
și niște maimuțe gălăgioase
și niște câini care se bucurau c-o fărâmă de oase
aruncate, în silă, de slugile-i zeloase..
Erau chiar, atenție! buldogii procleți
care o alergaseră când era flămândă. Voiau să devină și ei poeți
și se gudurau că li se aruncă de la masa ei câțiva pesmeți,
iar vulpea nu ptididea să-i laude: Buni băieți!
Că aici se ajunge
când mușcătura n-ajunge la sânge.
Ajungi să îi vinzi
mizeriile celui pe care ai vrut să îl prinzi.
A luat-o frumos înainte
și pas de-i mai scoate v’un dinte!
În viața asta ai mereu a te teme
de cel pe care n-ai pus laba la vreme.
Săracii buldogi,
luați mai toată ziua în furci
chiar și de câte unele prăpădite curci.
ajunseseră, la mila vulpii, miște milogi.
Nu-i vorbă, hămăiau ei ceva.
dar numai din mila sa.
Iar eu… eu, să vă spun cinstit,
am vrut la un moment dat s-o invit
la o discuție despre postări,
dar chiar vulpea m-a trezit din visări.
Parc-a știut că vreau s-o zoresc,
căci a-nceput cu grai șmecheresc:
Hei, îți voi publica poeziile toate pe care le-ai scris.
Nu acesta mi-ai spus că e marele tău vis?
Da, am spus, dar… – Niciun dar! Dă-ți peste gură!
Cartea ta este, întreagă, la editură.
E totul aranjat
și-ntr-o lună, maximum, îți citești cartea în pat.
Dar, știi?… scrie ceva, înainte de asta, despre mine.
Să fie de bine.
Tu te-ai cam încăpățânat să îmi scrii.
Mi-a șoptit niște ciocârlii.
Zice: Poetul ăla nebun nu te vrea.
Parcă are ceva cu dumneata.
Și, hm!… am văsut și eu că privești într-o parte….
Ce dracu’… suntem oameni de carte!
chiar dacă te consideri tu un dulău,
despre mine nu poți scrie de rău –
va fi vai și amar de nădragul tău.
Vei devenio cât ai clipi maidanez
și se va duce pe apa sâmbetei propriu-ți crez.
Înjosește-te și tu măcar un pic
și-am să te fac mare din mic!
Și-apoi de ce dracu’ să te înjosești,
nu toate povestirile sunt fapte găinărești?
Nu găinării gazetărești căutăm înadins?
Scrie așa: De cumătra vulpe niciodată să nu te-ndoiești!
Fă ca mine, uite: eu pe bot chiar acuma m-am lins.
Dumnezeule, mi-am zis, e doar o mână care mi s-a întins!
Am văzut limba vulpii cum șterge tot
și-am scris articolul cu fulgi mulți pe bot.
Boldești-Grădiștea, loc binecuvântat, 01. 09.2024, ora 18:55
Autor: Victor Sava

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț