Bogdan Florin Boitan

Bogdan Florin Boitan, aduce lumină vorbindu-ne despre poezia: Acela – Nichita Stănescu

El a venit şi mi-a spus:
viaţa
este o absenţă
între două inexistenţe.

Eu m-am uitat la el lung,
i-am surâs
până când
am izbucnit în plâns.

Poezia devoalează cu stringentă evidență spiritul neomodernist în care a fost scrisă.
Compoziția, pe cât este de redusă ca întindere, pe atât este de complexă, tratând o temă pur filosofică prin intermediul unui dialog. Poetul ne propune o reflecție asupra sensului existenței
Poezia marchează o introducere abruptă care oferă o definiție foarte sumbră a vieții. Aceasta este percepută ca un gol între două inexistențe, ceea ce indică o viziune nihilistă asupra vieții. Viața, în acest context, pare a fi un spațiu efemer, o non-existență între cele două momente fundamentale ale condiției umane (viața și moartea).
Accentul pică, așadar, pe această inconsistență a condiției umane mărginită de cele două momente marginale. Faptul că se uită lung la interlocutor sugerează o reflecție profundă, poate în încercarea de a înțelege în profunzime sensul cuvintelor. La începutul a râs de cele auzite, gest care poate avea mai multe semnificații. Noi, ca și comentatori ai textului, nu putem descifra cu certitudine motivația care a stat la baza „râsului”, pentru că nu putem vedea expresia feței, care ar fi putut completa acest tablou. Eu pot să emit câteva ipoteze. A râs pentru faptul că nu a realizat destul de repede importanța/ gravitatea semnificației sau a folosit râsul, inițial, ca pe o mască a acceptării inexorabilului destin.
Plânsul de la final poate fi văzut ca o reacție inevitabilă al unui adevăr greu de suportat. Râsul inițial poate fi văzut și prin faptul că eul liric încearcă să facă față acestui adevăr.

Poezia atinge teme fundamentale legate de natura umană și de sensul existenței: viața, moartea, efemeritatea, absența și inevitabilitatea sfârșitului. În același timp, explorează fragilitatea emoțională a omului în fața marilor întrebări despre viață și moarte.

Acest poem minimalist, prin simplitatea sa, reușește să evoce o profundă reflecție asupra condiției umane, lăsând cititorul să mediteze asupra propriilor sentimente și convingeri despre existență.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț