
Ecoul gândului, devine un freamăt care se zbate la porţile timpului şi nu este decât sterilul atâtor arderi interioare care au mizat pe carenţele eului meu, înlesnind căderile abisale în această desluşire a fiinţei mereu zbuciumată, aflată într-o continuă căutare a sinelui. Mai mult de atât nu vrei, nu poţi… dar teama îţi aduce noaptea în suflet. Vrei să respiri, dar nu poţi. Ţi se pare că prin tine aleargă toate temerile lumii. Într-o clipă de luciditate, laşi pământul să-ţi alunece de sub picioare. Simţi privirile sfredelitoare ale unor ochi nevăzuţi şi atunci înţelegi cât de singur eşti. Nu vrei să plângi. Îţi este frică de sarea care se prelinge peste rănile imaginare brăzdându-ţi fiinţa şi nu ştii încă, dacă cel mai bun lucru care ţi se întâmplă, este să te îneci în propriile lacrimi sau într-o tristeţe fără margini. Ai vrea să te trezeşti şi atunci deschizi fereastrele spre lume. Liniştea este strivită de aburul ce se înalţă dintr-o ceaşcă de cafea uitată pe pervazul ferestrei. Se pare că unele cuvinte mor înainte de a se naşte. Aşa este cel mai bine. Un gând nerostit nu este altceva decât o eroare care nu necesită nicio erată. Mi-ar plăcea să cred că zâmbeşti şi pentru o clipă laşi ironiile. Astăzi mi-am permis să fiu doar substratul fiinţei mele. Timpul devine doar nisipul scurs din imaginare pietre de moară, în timp ce vântul devine complice. În clepsidră s-a stârnit o furtună de nisip. Închide ochii, înainte ca totul să devină nimic…
Redactor: Florentina Savu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț

