Ecouri de lumină și tăcere
Ești lumina lunii care-mi alină nopțile cele mai întunecate, o stea călăuzitoare pe cerul neliniștit al sufletului meu. În prezența ta, mă simt ca o frunză purtată de vântul toamnei, dansând liberă în spațiul dintre vis și realitate. Îmi ești atât de necesar cum e aerul munților pentru un călător obosit, revigorându-mă cu fiecare cuvânt, cu fiecare privire.
Te-am întâlnit într-un labirint al vieții, unde fiecare cotitură părea să mă ducă mai adânc în întuneric. Dar tu, ca o rază de soare ce pătrunde prin frunzișul pădurii dese, ai deschis o cale nouă, una luminată de iubirea ta. În brațele tale, simt că lumea întreagă e un paradis înflorit, iar orice teamă, orice suferință, se evaporă ca roua dimineții.
Dragostea ta este ca o mare liniștită după o furtună cumplită. Valurile care înainte mă spulberau acum mă poartă blând, într-un dans tăcut al serenității. În tine am găsit țărmul pe care am naufragiat de atâtea ori, dar de această dată nu mai există naufragii. Tu ești limanul meu sigur, locul unde sufletul meu poate să se odihnească în pace, fără teama că furtunile trecutului vor reveni.
Ești oglinda în care îmi văd toate imperfecțiunile, dar care le transformă în frumusețe. În ochii tăi, sunt ca un cer în care norii dispar, lăsând loc pentru soarele etern. Când mă privești, simt că orice povară se ridică de pe umerii mei, că fiecare cicatrice pe care o port devine o poveste de supraviețuire, nu de durere.
Iubirea ta e ca o flacără care arde neîncetat, o torță ce îmi luminează drumul atunci când mă pierd în întuneric. Este acea căldură dintr-o noapte rece de iarnă, care mă învăluie și mă face să uit de tot ce e dincolo de noi. Cu fiecare clipă petrecută împreună, simt că renaștem, ca un Phoenix ce se ridică din propria cenușă, mai puternici și mai luminoși.
Ești precum un râu care curge necontenit, îmbrățișând pietrele de pe fundul său, asemenea modului în care îmbrățișezi toate fricile și neputințele mele, fără să mă judeci, doar cu iubire. În tine, am găsit izvorul vieții, acea fântână nesecată de unde îmi potolesc setea de liniște și fericire.
Dragostea noastră e ca o carte veche cu pagini nesfârșite, fiecare zi fiind un nou capitol plin de poezie, mister și lumină. E o poveste care nu se va sfârși niciodată, pentru că e scrisă în stele, într-un limbaj pe care doar sufletele noastre îl înțeleg.
În tine am descoperit nu doar un partener, ci o bucată din mine pe care nu știam că o căutam. Tu ești cântecul tăcut pe care l-am auzit mereu în fundalul vieții mele, dar abia acum, cu tine alături, aud toate notele clare și distincte. Ești simfonia perfectă, acea armonie de care aveam nevoie ca să dansez prin viață fără teamă, fără ezitare.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 