M-am logodit cu timpul
M-am logodit cu timpul și am plecat departe,
Am luat cu mine dorul și-o pagină de carte,
Măicuța mi-am lăsat-o plângându-mă cu jale
Și-am rătăcit destinul care-mi dădea târcoale
Și am pășit în vreme cu pasul tremurat,
Privesc acum în urmă la tot ce mi-a fost dat
Și m-am întors o clipă la poarta părintească
A ta privire mamă a vrut să mă oprească,
Am ridicat marama de lacrime udată
Strângând la piept făptura-ți din amintire dată,
Bujorul din grădina stătea să înflorească
La poale de fântână, dorind din nou să crească,
În toamna mea nebună te caut pe poteci,
Prin vămi mă cert cu îngeri să poți ‘napoi să treci,
O clipă, doar o clipă… să-mi dai o-mbrățișare,
A ta iubire mamă pe veci să mă-mprejoare.
DOAMNE, DĂ-MI DE ȘTIRE
Ana Podaru
Ne pierdem timpul dăruind iubire
acelor care-n suflete sunt goi,
cârpind ades mantaua de nevoi
cu mici iluzii… – Doamne, dă-mi de știre!
atunci când vorbele nu au temei,
atunci când cei ce mint mă-mbrățișează,
atunci când cred la fiecare frază,
atunci când e senin în ochii mei
și spune-mi Doamne acuma, până când?
voi crede-n vorbe mute și-n fantasme,
în vise sterpe sau în mii de basme,
prin spini desculță voi muri dansând,
eu n-am cerut nimic din toate cele,
de ce din două fețe una-i rece?
de ce un zâmbet trebuie să plece?
doar se născuse-n patimile mele,
întind o mână-o floare să apuc,
e-atât de pură-n noaptea mea nebună,
dar răni în palmă simt cum mi se-adună
și simt amarul frunzelor de nuc,
parfumul ei ce-a devenit tămâie
mă osândește, tălpile mă dor
pe vise plouă din același nor,
furtuni sădite-n inimi și-n călcâie,
o pasăre ce n-are aripi sunt,
încerc să zbor dar vântul mă trântește,
durerea lumii-n loc iar mă oprește,
m-adun din ploaie stropi, mărunt… mărunt.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 