POPASURI
Du-mă, trenule, cât mai departe,
Du-mă, de poți, dincolo de moarte!
Astăzi mi-am luat doar bilet de dus
Spre ultima gară, de la apus.
Nu port bagaje grele cu mine,
Doar vise dragi și clipe senine,
Pe celelalte le voi dărui
În gările în care mă voi opri.
Ți-amintești ce mult am mers amândoi?
Te-am așteptat în gări prin ger și ploi…
Una, gara speranței se numea,
Am poposit și eu adesea în ea.
Uneori mă supăram pe tine
Că treceai rapid pe lângă mine,
Spre gara amăgirii mă purtai
Și-n cea a despărțirii mă lăsai.
Dar te-am iertat, doar știai mai bine
Spre ce gară te-ndreptai cu mine.
Nu știam pe-atunci că patronul tău
Era totuna cu destinul meu.
Mai fă, trenule, înc-o oprire
În gara cu numele ,”iubire”,
Iar după stația fericirii,
Mă lasă în cea a nemuririi!
Redactor: Nela Viorica Boda
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 