Cărări pietruite cu frunze
Prin frunzele ce pietruiesc cărări
Dispare urma ce-am lăsat-o-n timp
Iar pașii mei pierduți devin iertări
Pentru greșeli făcute în Olimp,
Când rădăcini se cațără spre cer
Să strângă norii într-un tainic loc,
Voi construi un templu efemer
În care clipele se sting în foc,
Și frunzele căzute-n curcubeu
Devin romanțe pentru mai târziu
Iar băncile rezistă tot mai greu
Pe-aleile pierdute în pustiu,
Chiar dacă plouă și afară-i frig
Mă plimb tăcut pe-aleile pustii
Dar uneori mai plâng și-ncep să strig
Durerea ce mă roade când nu vii,
Iar frunzele tot pietruiesc cărări
Aleile dispar prin rădăcini
Și felinarele se-aprind pe mări
Să scoată trandafirii dintre spini.
Se duc anii
Se-ascunde-n frunză iarăși vara
Și băncile îmbătrânesc,
Iar vântul mângâie vioara
Cu amintiri ce răscolesc
Iar clipele se-ascund în oră
Se tem parcă de rostul lor,
Cu zilele mă prind în horă
Să uit pe veci cuvântul dor,
Simt frigul care mă cuprinde
Secundele se ghemuiesc
Când timpul la piață-și vinde
Din amintiri ce-i prisosesc,
Dispare frunza într-o vară
De teama clipelor târzii,
Dar o aștept la primăvară
Să facem iar din noapte zi,
Se-ascunde vara într-o frunză
Ce-i risipită pe alei
Și parcă fără nici o scuză
Se duc pe rând și anii mei.
Printre trandafiri
Am adormit ca legănat de soartă
Cu trandafirii ce i-am strâns șirag
Și trubaduri cântau la tine-n poartă
Să romanțeze clipele de drag,
Și m-am trezit cu trandafiri în brațe
Când tu erai ascunsă-n depărtări,
Visând cum vulturi vor să mă înhațe
Să mă împrăștie peste cărări,
Dar cine nu iubește trandafirii
Nu-i va culege în amurgul mut
Va rătăci pe calea despărțirii
Căci spinii lor au să devină scut,
În patul tău am presărat petale
Și chiar boboci de trandafiri uscați
Rămâi ce ești: vestală-ntre vestale
Ascunsă între norii din Carpați,
Dar trandafirul nu este doar floare
Este o șoaptă spusă-n arămiu,
Este tangoul care seara doare
Sau chiar romanță pentru mai târziu,
Când trandafirii plâng uitați în gară
Sperând să prindă-n noapte ultim tren
Te-oi aștepta timid, seară de seară
Cântând romanța fără de refren.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 