PRECUM ZEII
Motto: ,,Nu sunt ca zeii!
Ce dureros o simt.
Un om doar sunt
Ce-n pulbere trăiește”!
(Goethe, Faust)
în acest moment ingrat greu pentru noi toți/ ce este omul atât de legat de pământ înger sau fiară/ ce tristă poate să fie condiția umană/ atât de greu de definit/ aici nu vorbim despre omul generic de ce este el/ de la Facerea lumii până acum/ omul condiția și istoria lui s-au degradat în timp/ medităm despre om așa cum e unul singur/ drama ce se naște descoperi că nu poți fi cu adevărat/ înțelegi realizezi că nu poți depăși o limită/ nu poți părăsi tărâmul omenescului/ nu poți trece frontiera supra-umanului/ nu reușești să traversezi culoarul îngust să ajungi dincolo/ fie și printr-un salt real efectiv care poate fi mortal/ aceasta este viziunea mea subiectivă prietene/ care este frontiera spiritului a omului/ ce se petrece acolo la hotarul imposibil aflat dincolo/ nu se poate ajunge la trans-umanitate/ fie și prin oameni excepționali chiar nu se poate/ ce poate face inteligența imaginația / este o dramă sau o ne-împlinire/ un eșec al omului ceva structural/ sau o dovadă de mediocritate până la urmă/în plan real efectiv nu poate fi trecută frontiera nevăzută/ care-mpiedică spiritul să atingă absolutul/ (însă) în planul fantasticului nu este nicio limită/ eroul din basm trece pe calul înaripat/în ținutul unde se află viață fără de moarte și tinerețe fără bătrânețe/ el reușește printr-un miracol să treacă frontiera/ și stă multă vreme acolo trec secole cine știe/ (dar) și acolo în planul absolutului se-ntâmplă ceva neașteptat/ fiul de împărat pășește dar află că nu poate rămâne pentru totdeauna/ el se-ntoarce și parcurge traseul invers/ de la condiția zeiască nemuritoare la cea omenească muritoare/ și la capătul drumului lung de întoarcere se afla moartea însăși/ aflată pe moarte de atâta așteptare/ eroul redevine om prin moartea sa din urmă/ om trăitor în pulberea pământului/ această descoperire o fac eroul trist personajul decepționat/ care se vede silit să accepte limita frontiera de netrecut/ trebuie să-și asume drama aceasta de ființă muritoare până la capăt/ după ce cu eforturi supra- omenești ajunge/ la limita imposibilului fără a reuși s-o atingă/ oprit de luciditate în fața hotarului ultim / ceva se-ntâmplă o fisură o poticnire/ Faust disperat încearcă să-ncheie și duce la gură cupa morții/ aflat în pragul sfârșitului Don Quijote înțelege că jocul s-a sfârșit/ își amintește că este doar Alonso Quijano și își acceptă soarta/ spiritul uman poate multe strălucește împlinește înalță ctitorii / dar nu poate depăși condiția umană/ nu poate ieși de pe tărâmul pământesc/ luciditatea e mai puternică decât pasiunea / își asumă moartea care îl așteaptă răbdătoare la capăt…
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 