Parthenope
ai dispărut, așa, subit
din zâmbetul și plânsul meu,
din tot ce noi doi am zidit,
a mai rămas un chip cioplit.
aș vrea, așa, în sinea mea,
să îți cioplesc chipul de-atunci,
iar după marile înfrângeri,
să te refac din flori și îngeri.
și de-oi pleca ca să mă cauți,
în cele patru zări din cer,
și de-ai muri de dorul meu,
să știi că voi rămâne al tău.
dulce acrișoara mea,
craiasa despărțirilor,
dacă azi ai dispărea,
în Luther m-aș tot transforma.
și-aș fi prezent în clipa ta
și-n toate slujbele cântate,
discret mi te voi încânta,
păstrându-te vie în noapte.
și de-ai pleca în altă viață,
într-un castel sculptat în gheață,
în vară mă voi transfoma,
să îți topesc plecarea ta.
ieri noapte am visat un vis,
cu un model și un artist,
ce modela de la-nceput,
povestea noastră cea de lut.
lângă artist era un vraci,
ce încerca să ne învie,
degeaba vraciul incanta
nimic din noi nu mai mișca.
într-o noapte fără soare,
într-o zi plină de stele,
levitam din întâmplare,
fredonând-ți cântecele.
picuram din țurțuri reci,
te-mbracam în promoroacă,
implorându-te să pleci,
dar ținându-te de geacă.
și dacă vei insista,
umilit în derizoriu,
voi rămâne umbra ta,
umbra ta din purgatoriu.
✍️Julian Gamentz
19 Feb. ’25, București
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 