Din faldurile unei eșarfe cu năluci
Imaginația se-ntrupează in a fi, e o dedublare a inițiativei mereu schimbătoare, uși deschise pentru o geometrie a sensului, dincolo sau altundeva o răstălmăcire de ecouri, ziduri poroase, scrijelite umbros pe latura dreptunghiului care șopteste când verzui – apos, când îngândurat, acei muguri încurcați într-o balansare profetică a imaginației…trec rânduri de virgule pe linia de fum a câmpiei, ascunsul lăptos scămoșează râsul de mucava…clovni si cratime abrupte, seară din fâșii de vânt, prin unghere miroase a îngeri desprimăvărați…
*
Rostiri din memoria bucuriei, culoarea-și părăsește ghiocul și trece prin încăperi filiforme, unele au geamuri sparte, altele converg lent spre sipetul bolborosind umbre prăfoase și pasul nebunului de treflă ticăie sincopat, abraziv-verzui prin povestea cu zigurate tocite de transparența ierburilor absconse… cumva o întoarcere-n timpul diez- nisipiu …clepsidre fisurând melancolia curgerii ovale și coșarul bate de trei ori în aceeași poartă pigmentată de ploaia ruginii și nimeni nu aude norii, nici liniuța de dialog dintre furnici și alte mistere, cubul rostogolește semințe, umbre, trotuarul cu florărese oarbe… e patru și câteva fire de praf…. ah! emoția te-a zărit sub streșinile plecării, buzunarul e un gol trist, unde ai uitat biletul spre niciunde ?
*
Curbură atinsă de mișcarea formei, întrebarea alungește oglinzile-n cuvânt, inaugurând începutul unei căutări mirate, și-n arhitectura nopții visul se insinuează pe-același țărm incert, avid de puterea ierburilor scuturate fumuriu dintr-o alunecare, când îngroșând caroiajul cretos al lunii, când plesnind enigmatic dintr-o grabă de mugure uleios, și-apoi destăinuie boabe din aurul subteranelor memoriei…pete aruncate la-ntâmplare sau, poate , după un joc bine conturat de clipa unei ecuații abstruse, cineva hașurează insule metaforice printre care slalomez, copil al uitării, atras de această hoinăreală pe străzi lăturalnice cu miros umed- gălbui, acolo unde coșcoveala zidurilor respiră ca o epidermă melancolică inițialele brodate umbros de crustele bolborosind sfâșierea de cenușă a acelor trotuare, pe care ai trecut tu…și corabia trece în fiecare noapte pe aici, prin colcăiala de case părăsite, pe-alocuri însăilate de subțirimi apoase, venite din șoapta unei perdele, prin care-ți ghicesc surâsul de zeu obosit și-ncerc să te povestesc la răscrucea întâmplărilor cu plecarea…și piciorul se-afundă somnoros în nisipul înflorind emoții dintr-o spirală de scoici… un târziu sticlos repetă crisparea de nea a vreunui pescăruș și vocea ta se pierde printre accente de unghiuri solare, în fervoarea de chihlimbar a acelei brățări de primăvară, legământ dăruit inimii de dincolo de veșnicii…
*
…la litera trei e semnul întrebării, în monologul din sâmbure nori și lilieci sunt aduși la un numitor comun de poștașul care fluieră oblic liliachiul dintr-o întâmplare, un atom scrie poligonal rănile luminii, pe terasă un vânzător de regrete strecoară șchiopătat ciulini dintr-o replică a sufleorului, în buzunarul numărului z un minus cu ochelari de tinichea, ca și cum am fi texte ronțăite de-un șoarece abia rostuit de o inteligența din plastic reciclat…urc, fredonez căderea, cobor, recit copaci pierduți pe lună , rescriu trepte dintr-un ascunziș cu gratii de aur și păsări înnodate-n citate de poleială, mereu se reiterează istorii și vremuri în pătrate de fum… terasa amestecă decoruri și siluete amorfe în această nerăbdare vie din șirul lui Fibonacci… e șapte fără câteva procente din ondularea argiloasă a cărării, când paznicul de emoții interzise ridică un zmeu printre coastele acestui vânt cu boruri pline de insigne ruginite… pe acoperișul magaziei cu licurici un saxofon despică burta peștelui blond și un bețiv încurcat în broboane de sălcii fantomatice numără solzii zarului necâștigător la ultima licitație a planetelor fără revizie tehnică…
– rescrie scenariul ! lungește dintele vulpii acest ecou ridat ca și cum la fiecare colț de piață un colecționar de erate ar hohoti melancolia entropică a începutului… alerg pe linia punctată dintr-un afiș dizolvat în rumoarea corcodușilor ce trec seara pe celălalt mal și te aștept acolo…mă uită barcagiul mereu în alt capitol….
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 