Am hotărât pe-un fir de iarbă…
Din țări străine mă întorc acasă,
Mi-e pasul șovăielnic și e mut.
S-a sfărâmat o țiglă, sus, pe casă…
Urâtul din ogradă eu ascult.
Îmi vine să mă plec, s-ascult cum crește
În primăveri cu ploi firul de vânt…
În brazde-nțelenite mai mustește
Uitarea tatei prinsă-ntr-un cuvânt.
Dintre grămezi de frunze îmi apare
Un ghiocel firav și temător…
O văd pe mama-ncet… Apoi dispare…
De umbrele plecate iar mi-e dor.
Doar pe cărare crește-o iarbă deasă
Și-mi cere cu iubire să rămân.
„O, iarba mea din toate mai frumoasă”,
De ce-am uitat c-am suflet de român?
Și era viață, și veneau cocorii,
În zări albastre ei vâsleau frumos.
O cucuvea acum mai rupe zorii…
Pustiul casei doare pân’ la os!
Mă-ntorc să mângâi orice fir de iarbă
Și stau de vorbă cu mărul bătrân.
Îmi spune că aici e mult de treabă…
Eu nu mai plec, e timpul să rămân!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 