Paparudă
E-atât de cald, că râul pare-o dungă
De pietre aruncate dintr-o pungă.
Pe mal și-n pomi stau ciorile-nșirate,
Cu-n ochi spre cer și aripi răsfirate,
Șoseaua este-o foaie de aluat
Albastru-nchis, cu un miros ciudat.
Sub cerul uleios, de glicerină,
Mă-nvăluie un fum de motorină.
Se coace-n țigle micul orășel
Și tace, ghemuit precum un miel.
Trăiesc de-o zi pe alta, “cu-mprumut”,
Cumpăr cartofi la preț de aur brut,
Găsesc o poză gri, cu mucegai,
În care mama aducea mălai.
Ciurelul ras îi tremura în mâini,
Pe plită fierbea terci, noi visam pâini…
Televizor, tabletă, telefon
Și-o imprimantă 3D în balcon,
Stau toate înșirate în 5G;
O lume virtuală… Pentru ce?
În jur numai ecrane colorate –
Parcă aș fi catapultat spre Marte,
Tot felul de cutii în frigider,
Belșug modern, dar împrejur e ger…
Întreaga omenire e on-line,
Dăm “like” în loc să spunem “O, ce fain!”,
Comunicăm ca-n epoca de piatră,
Cu-o bâtă-n mână și cu fruntea spartă.
Icoanele-n biserici poartă lacrimi,
Așteaptă să sfârșim aceste patimi,
Să fie vraja de odinioară,
Când ne plimbam, perechi, pe strada mare.
În media-i concert de mascarade,
Parlamentari de paie în tirade,
Niște-mbuibați vorbind de bunăstare
Doar în legislatura următoare
Și au salarii cât câștigi o viață,
Dar, de aproape, vezi că-s doar paiațe!
Ei vara-ntreagă stau în Caraibe,
Lăsând în țară negură și hibe.
Sunt omul anonim, umil, tăcut,
Un rătăcit din secolul trecut,
Sunt printre voi, dar nimeni nu mă vede,
Vă spun ce simt, niciunul nu mă crede,
Sub zâmbet strâng din dinți și-nghit un urlet,
E secetă afară și în suflet…
Hai, vino, paparudă, și ne udă,
Că lumea e uscată și zăludă!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 