Izvorul din munte
M-aplec să sorb din tine, apă lină,
izvor ascuns de umbra întunecatei creste,
și care-ți mii, în neteda ta matcă,
fără oprire, repezile unde.
Dupå o zi de trudă mă opresc
aici pe mal, să-mi moi în unda ta
buzele arse de pojarului setei.
În apa ta zăresc atunci răsfrântă
cereasca boltă roșie de-amurg,
răsfrânt zăresc în ea tot univversul
și mă înfrupt din nesfârșita pace
pe care-n suflet mi-o revarsă
oglinda apei tale adânci și străvezii.
În curgerea neistovită a undei tale transparente
văd pacea aurului brun, stăpână după uragane
și văd drapelul împăcării dpă cumplita luptă-a zilei
cum fâlfâie pe cerul roșu-al apusului din culme-n culme.
Ți-ascult șoptirile, la amurgitul zilei,
și inima îmi bate-n piept mai tare.
Îngâni cântări nenumărate
și, dătătoare vieții,
te dăruiești singurătății și-ntunecatei nopți de-azur.
M-aplec să sorb din tine, apă lină,
care cuprinzi lumină ce mâine-n zori va străluci,
m-aplec să sorb și să-mi astâmpăr setea.
Îngenuncheat pe iarba rece și fragedă m-aplec și sorb
din dătătoarea vieții
ca dintr-o sursă pururi roditoare.
Kihachi Ozaki (1892-1974) a fost un poet și alpinist japonez, născut în Tsukiji, Tokyo. Deoarece familia lui se ocupa cu comerțul, a absolvit Școala Comercială Keika (acum Corporația Educațională Keika Gakuen). După absolvire, a lucrat ca funcționar de bancă și alte slujbe până la vârsta de 20 de ani, după care a devenit fermier cu jumătate de normă în suburbiile de vest din Tokyo și s-a dedicat poeziei. A fost în relații amicale cu Takamura Kotaro și alți poeți din școala Shirakaba și a admirat poeți străini precum Walt Whitman, Hermann Hesse și Romain Rolland. A lăsat în urmă multe lucrări excelente de poezie și proză pe teme ale munților și naturii. Pe lângă poezie, eseuri și traduceri, el are și cunoștințe profunde despre muzica clasică și a publicat o colecție de eseuri muzicale, „Dragoste și recunoștință pentru muzică”.
A început să urce pe munți, după ce a împlinit 30 de ani și după ce s-a inspirat din cărțile lui Kawada Jun „One Day, Two Days Mountain Journey” și „Quiet Mountain Journey”. Odată ce a descoperit farmecul munților, a devenit obsedat de drumeții, observarea și studiul naturii și a început să scrie poezie și proză despre munți. A aparținut „Clubului de călătorie în ceață” al lui Mikio Matsui (vezi B-28 „Călătorie în ceață”) și, împreună cu Tei Kawata și alții, s-a familiarizat cu munții și câmpurile din Shinshu, făcând drumeții în multe lanțuri muntoase intermediare. În ultimii săi ani, a trăit în Kita-Kamakura și a scris mult pentru revista „Alp” (notă), publicată de oameni care fuseseră îndrumați de Ozaki
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 