ZÂMBET ASCUNS
Ce faci tu, zâmbetule?
Prin care colț de iarnă te-ai rătăcit
pe unde îți alergi caii năzdrăvani
prin care timp
prin care ani te-ai pribegit
prin care anotimp durut
prin care colț de pe câmpie
pe care fir de păpădie îți numeri anii
tu, cel care ai mușcat din verde de pădure
și buzele ai muiat în boabele de mure
tu, cel care ai primit sărutul soarelui
și mângâierea caldă a vântului
pe unde umbli azi, hai-hui
prin ce cotlon vechi, prăfuit
îți doarme gândul ostenit
prin care amintiri înfrigurate
prin care râuri de păcate
te-ai poticnit?
Nu vezi cum soarele pripește
hai, vino, vino de-i vorbește
nu sta ascuns în toamne reci
cu frunze moarte în poteci
nu sta ascuns pe după ziduri ostenite
pe după ram de gânduri seci, ciuntite de-a nopților secure
nu sta ascuns pe după visuri jucate la masa de noroc
pe după visuri prinse în hățiș de gânduri încurcate
și stele agățate în cui de neîmplinire
vino-ți în fire
îmbracă-te în primăvară
și zboară
sărută marea
câmpia
sărută floarea
deschide-ți brațele spre cerul infinit
spre al zilei răsărit
și vieții-i zâmbește
ești filă de poveste
ești flacără arzândă
pe-o inimă nudă
la care se închină
cer și pământ
om și cuvânt.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 