Poetul şi patria
Poetul n-are voie să trădeze
și nici să facă glume despre Neam,
el simte totul, de la Râu la Ram,
născut ca lacrima de metereze.
Poetul n-are voie să adoarmă,
cât sunt necazuri încă și nevoi,
prin el suntem la ceas de veghe noi,
poetul ne e rodnică alarmă.
Poetul n-are voie să transforme
în mod oracular, în mod peltic,
nimic în totul, totul în nimic,
nici coaja-n fruct, dar nici esența-n forme.
Poetul n-are voi și nu poate
să-și terfelească misiunea sa,
el pentru libertate va lupta
dar nu-și va bate joc de libertate.
Poetul n-are voie să se mintă,
și nici să mintă oamenii prin vers,
că azi ar exista doar univers
și nu popor, familie sau gintă.
Poetul n-are voie să prefacă
durerea lumii în orchestra sa,
el trebuie să caute în ea
model pentru-o simțire prea săracă.
Poetul n-are voie nici să știe
necum să-nvețe din vreun loc savant,
plăcerea limbuției în neant,
când el în viață are-o datorie.
Și când cuvântul lui, pătruns în țară,
ca ploaia-n brazdă, îl va ține viu,
pierzând și câștigând acest pariu,
Poetul are voie să și moară.
În schimb, Poetul are veșnic voie
să creadă- n adevăr și în frumos,
să fie, trup și răni, cu cei de jos,
cu vâsla versului slujind pe Noe.
Poetul are voie să greșească
în dragoste, în vise, în păreri,
să nu-și mai afle capul nicăieri
când e la mijloc spița femeiască.
Poetul are voie să și plângă,
atunci când oamenii normali zâmbesc,
pentru poet rămâne omenesc
să-și poarte crucea pe golgota stânga.
Poetul are voie a fi rană,
când celelalte răni, ce-au fost pe-aici,
s-au prefăcut în biete cicatrici,
care-au uitat condiția umană.
Poetul are voie să întrebe
ce-i viața, cum e viața, ce-a ajuns,
în numele nevoii de răspuns,
în numele-ndelung truditei plebe.
Poetul are voie să și riște,
de partea omului de rând sărind,
cum are voie și la un colind,
ce poate-n oameni sufletul să-l miște.
Poetul are voie strict la toate,
de fapt în toate e problema sa,
el pentru libertate va lupta
dar nu-și va face joc din libertate.
Și, dacă din adânc de om și țară,
cuvântul lui, de dânșii însușit,
va reveni, precum a fost rostit,
Poetul n-are voie să mai moară.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 